Rafale de vânt dinspre mare
Și casa în care viețuim ca-n vis,
Și umbra cedrului transpare
În fața geamului interzis.
Pe lume există cineva, căruia-n dar
Să-i expediez aste rânduri. Fie!
Numai ca buzele să-i zâmbească amar,
Iar inima să dea-n tremurare târzie.
Sensul versurilor
Poemul exprimă regretul și nostalgia față de o persoană căreia nu i-au fost trimise aceste rânduri. Versurile evocă un sentiment de melancolie și dorință, sugerând că autorul speră ca destinatarul să simtă o emoție profundă la citirea lor, chiar dacă este una amară.