Sub soarele de August se-nvinețesc ciorchinii
Lung săgetați de vârful albastru al luminii.
La coajă încă tare, dar fragedă la miez,
Se îndulcește boaba de strugure-n amiezi.
Și-n frunza văruită ca să nu prindă mană,
Palpită o nervură din toamna fundoiană.
Sensul versurilor
Piesa descrie un tablou idilic al naturii la sfârșitul verii, cu accent pe abundența strugurilor și pregătirea pentru toamnă. Este o celebrare a frumuseții și bogăției naturii într-un moment de tranziție.