Mi-am făcut un sentiment
din frig amestecat cu piatră liliachie,
un sentiment solid ca o casă
în care cresc un șoarece
pentru ca, din când în când, să-mi ronțăie singurătatea
și-atunci singurătatea mea găurită
e un fluier pe care cânt melodii atât de acute,
încât se prăbușește casa.
și-atunci îmi fac un sentiment
din frig amestecat cu piatră liliachie
Sensul versurilor
Piesa explorează crearea unui sentiment din frig și piatră, un sentiment solid ca o casă, dar vulnerabil la singurătate. Singurătatea este personificată ca un șoarece care roade, iar intensitatea emoțiilor distruge această construcție fragilă, ciclul repetându-se.