Ea era frumoasă și rea.
El era rău și frumos.
Erau unși cu miere de viperă
de sus până jos.
Ea se temea de virtuți.
El de virtuți se temea.
Scutul păcatelor îi apăra,
și pe el, și pe ea.
Ei au trăit neștiind.
Ei au murit neștiind.
Sfinții foarte triști au rămas
în icoana de-argint.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație atipică, în care protagoniștii se complac în păcat și ignoranță, feriți de virtuți. Finalul sugerează o tristețe cosmică, sfinții fiind afectați de soarta lor.