Zburau…
El avea o aripă în stânga,
ea avea o aripă în dreapta,
ca un singur trup între două aripi
zburau…
Respirând între două aripi,
ea – plămânul lui drept,
el – plămânul ei stâng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lungă suveică de aur,
ca o cheie de aur descuind spații de aur,
zburau…
prin aur…
zburau…
prin aur…
zburau…
Din volumul
„Spectacol în aer liber – o altă monografie a dragostei”
Sensul versurilor
Piesa descrie o dragoste profundă și unitară, în care două persoane devin una singură, zburând împreună printr-un univers aurit. Metafora aripilor și a respirației comune sugerează o interdependență vitală și o conexiune spirituală.