Dimineața îmbătrânesc cel mai repede îngerii
Ochii tăi plutesc într-un neant imperceptibil
Caut poezia printre ghețuri, prin ghetouri
În privirea ta bolnavă
Aștept întoarcerea
Orele îmi cresc în sânge
Dimineața când copiii merg la școală pentru a deveni oameni
Crusta vederii tale se lasă atinsă la semaforul de lângă bazar
Prin analogii
Ajung la tine – un cerșetor flămând de iluzii
Uit cuvintele
Pășesc precum melcul pe urmele pașilor tăi
Umblu ziua prin orașul cu fantome
La toate colțurile
Văd numai rochiile tale atârnate de felinare
Peste tot caut frânturi din privirea ta sfărâmată
Întoarsă împotriva plutirii acestui sentiment prelung
Împotriva orbirii
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și deznădejde, căutând sens într-o lume întunecată și plină de iluzii. Vorbește despre o privire pierdută și lupta împotriva orbirii, atât la propriu, cât și metaforic.