Iată, acum când te strig
Groaza zămislește vâltori amețitoare
Din care te trag afară,
Te așez sub razele abia mijite
Ale lunii.
Am ucis o pasăre
Ochiul tău, sub pământul reavăn,
Așteaptă florile primăverii
Să răsară din privirea aceea
Pierdută în înalturi
Chiar acum, când te strig
Liniștea așază între noi grea ceață de cuvinte
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de regret și pierdere, sugerând o chemare către cineva care nu mai este. Vorbitorul pare să se confrunte cu consecințele unei acțiuni trecute, căutând o urmă de speranță într-un viitor incert.