Geo Dumitrescu – Nelămurite Chemări

Frumoșii mei brazi încărcațide albe înțelesuri umane,mâine va fi noapte.Năucitoare șoapte plutindîn jurul pământului, cu urmede sânge și urme de speranță –mâine va fi noapte.Nelămurite chemări,haotice,întoarse, pierdute… Mâini.Rotunjimi calde, spre inimă.Nopți clare, dulce frunzătârzie.Noapte.Mâine va fi noapte.

Panait Cerna – Chemarea

Privește!.. Cerul semănat cu stele ─Chip purtător de zâmbet și de vise ─Înseninează pământești abise,De mult ce caută cu drag la ele;Și toată fericirea lui seninăO-ntipărește pe pământ și mare ─Și iarăși lutul omenesc tresare,Tinzându-și dornic brațele-n lumină..Surâzi, șoptești, tot sufletul aeve-i ─S-a risipit cu mirosul din floare… Așa era, când pieptul cald al EveiA … Citește mai mult

Nicolae Corlat – Chemarea

Iată, acum când te strigGroaza zămislește vâltori amețitoareDin care te trag afară,Te așez sub razele abia mijiteAle lunii.Am ucis o pasăreOchiul tău, sub pământul reavăn,Așteaptă florile primăveriiSă răsară din privirea aceeaPierdută în înalturiChiar acum, când te strigLiniștea așază între noi grea ceață de cuvinte