III De enigmatica-ți iubire
Eu ca de boală-ntruna strig,
Sunt palidă și-abia-n jertfire
Picioarele-ating.
Noi cântece să nu îngâni,
Deajuns să le-amăgești
Și pieptul meu și-a mele mâini
Să nu le necăjești.
Să curgă sânge gâlgâind
Pe lenjerii, mai grav−
Moartea să vezi din piept scoțând
Un șuierat bolnav.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o suferință profundă cauzată de o iubire enigmatică, aproape ca o boală. Vorbitorul imploră să nu mai fie amăgit și anticipează moartea ca o eliberare din această durere.