Furișați prin ușă,
Teii intră-n casă.
Biciul și-o mănușă
Le-ai uitat pe masă.
Galbenă-i lumina,
Dorul nu-mi dă pace,
Nu pricep pricina
C-ai plecat, și pace!
Lungă bucurie,
Viața-n zori mă așteaptă,
Inima candidă,
Fii mai înțeleaptă!
Graba multă strică,
Nu mai bate tare!
Sufletele, cică,
Sunt nemuritoare!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de dor și confuzie după o despărțire. Naratorul reflectă asupra amintirilor și încearcă să găsească sens în absența persoanei iubite, sperând într-un viitor mai bun și consolându-se cu ideea nemuririi sufletului.