Și casa, și grădina ta întinsă
Le voi lăsa, chiar pentru-un trai pustiu.
Te voi slăvi în versurile-mi, însă,
Cum n-a făcut femeie-n lume, știu.
Iubita-ntr-una vei pandi s-apară
În raiul pentru ochii ei creat,
Iar eu, ieșind la târg cu-o marfă rară –
Iubirea ta – voi scoate-o la mezat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire dureroasă, unde naratorul renunță la tot, chiar și la confortul material, pentru a se elibera. El promite să o venereze în versuri, dar în același timp, simte nevoia să își vândă iubirea, sugerând o trădare sau o dezamăgire profundă.