Nu te teme! Astăzi pot mai bine
Ca odată să ne-nfățișez.
Trecător de-ai fi, strigoi, oricine,
Umbra deopotrivă ți-o păstrez.
Tu, Eneea-al meu de scurtă vreme –
Doar prin foc atunci m-am salvat.
Nu vorbim de noi, dar prea devreme
Ai uitat tărâmu-mi blestemat.
Ai uitat acele mâini întinse
Printre flăcări, la soroc de chin,
Și nădejdile din nou aprinse.
Nici nu știi că ți-au iertat greșeala…
Roma-i gata, zeci de nave vin,
Și triumfu-l cântă lingușeala.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre iertarea unei greșeli din trecut, amintind de sacrificiile făcute și de nădejdea renăscută. Se evocă un trecut tumultuos, posibil legat de un context istoric sau mitologic, unde focul și suferința au fost prezente, dar iertarea a adus o nouă șansă.