Te caut prin gândurile desfrunzite, într-una,
Și mă dor drumurile pe care-ai trecut,
Și umblu pustiu toată noaptea cu luna,
Pe țărmul unui timp atât de departe, pierdut.
Mereu mai frumoasă prin sunet îmi treci
Cu zâmbetul trist și părul negru și lung
Și-n tâmplă îmi bat clopotele orelor reci
Și umbra-ți de chin o chem mereu, și-o alung.
Căci frunzele viselor în poemele mele de sud.
Cine-ți sărută ochii când se-ntristează?
De mult nu mai pot, când vii, să te aud,
Am uitat să-ți descânt genunchiul cu-o rază.
Te caut tot mai departe, dar treci
Tacută prin albastru-mi fiord
Și-n tâmplă îmi bat clopotele orelor reci:
Cad visele, galbene, în poemele mele de nord.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și căutarea unei iubiri pierdute, evocând sentimente de nostalgie și melancolie. Amintirile persistă, dar apropierea fizică și emoțională devin din ce în ce mai dificile.