Că nu e poezie, e chiar operă de artă,
Tu pierde-mă-n priviri, parcă nu îmi spune odată
Eşti muza, doar iubire, amor
Simplu, sincer nu-i uşor
Nu pot să mă desfăşor
Am nevoie de-ajutor.
Că nu-s gânduri sparte, versuri aruncate dintr-o carte,
Nici aproape, nici departe, nu se bagă, stă deoparte,
E ca un joc de cărţi, nu ştii ce carte s-alegi,
Că deşi tu rămâi singur, ăl’ mâne perechi întregi.
Avem multe idei şi un pix fără pastă,
Din două alternative, o alegem pe cea mai proastă.
Că aşa ne-am găsit noi, ne iubim doar luni şi joi,
Din inimi facem război, te crezi copoi iar pisoi
Iată-mă în oglindă ca într-o fotografie,
Sufletul mi-e plin de pură filosofie.
Tu te miri cum toacă toate
Altfel sunt acum se poate
Să îţi pun doar beţe-n roate
Îţi spun în totalitate.
Refren :
Scriu acum de tine că nu prea mai am de cine,
Tu mi-ai dat viaţa peste cap şi ai plecat.
Ce păcat! Cât timp pierdut în zadar,
Tu n-ai habar, zici că totul e ok, asta înţelegi tu.
Scriu acum de tine că nu prea mai am de cine,
Tu mi-ai dat viaţa peste cap şi ai plecat.
Ce păcat! Cât timp pierdut în zadar,
Tu n-ai habar, zici că totul e ok, asta înţelegi tu.
E clar că tu asculţi doar ce vrei,
Pe cine vrei, când vrei, da, tu ştii cum s-o iei,
Că tu crezi că poţi avea şi muntele şi marea,
Dar tu eşti exact oughh! ca piperul şi sarea.
Faza-i complicată, e cea mai grea formulă,
Că de egoişti lumea clar este sătulă.
E ca o îngheţată ce plângi după ea,
După ce o ai, da, o dai de podea.
Aşa faci şi cu inima, îţi baţi joc de ea,
În scopuri personale profiţi că e a ta.
Dar nu mai e aşa, s-a schimbat ceva,
Acel ceva a plecat, acum spune-i papa!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea și frustrarea față de o relație eșuată, evidențiind egoismul partenerului și sentimentul de pierdere. Naratorul reflectă asupra timpului pierdut și a manipulării emoționale suferite.