Nicu Hăloiu – Decius

Decius
..
.. şi dădu un semn Cezarul să-nceapă ale zilei lupte,
mulţimea nerăbdătoare însetată e de sânge,
doar Cassandra stă în umbră şi îngrijorată plânge,
că moartea, din gladiatori, aşteaptă să se înfrupte!.
Iar Decius, iubitu-i dac astăzi va intra în luptă
adversar puternic sorţii au decis ca el să-nfrunte,
nu ştie dacă experienţa pe Decius, azi îl ajută,
adversarul lui, cumplit, nu e om, ci pare-un munte!
..
.. lupta-ncepe. Doi novici se înfruntă spadă-n spadă,
amândoi sunt plini de sânge, niciunul nu vrea să cadă!
..
Un retiar intră-n arenă, să decidă-a luptei soartă
priveşte-atent la cei doi tineri cătând pe cine să aleagă.
Calcând încet şi cu prudenţă încearcă pe cei doi să-i despartă,
cei doi văzând cât e de mare, încep uşor să se retragă!
..
Mulţimea urlă-nnebunită, ridicată în picioare
inimile bat spasmodic, moartea deasupra lor pluteşte,
retiaru-şi zvârle plasa spre cei doi, să-i înfăşoare,
însă aceştia se reped şi retiarul se fereşte!
..
Cu tridentul lui cel lung ţine-adversarii la distanţă,
mulţimea ţipă agitată, bate din palme, din picioare
adulmecând cu lăcomie arena unde-acum se moare,
când cei doi tineri se aruncă pe-un adversar fără speranţă!
..
Lovit de moarte, retiarul cade cu pieptul sfârtecat,
trompetele sună din nou şi Decius intră în luptă,
trupul său atletic pare din piatră de granit sculptat,
ţine-n mâna stângă scutul şi-n dreapta, sabia scurtă!
..
Iute-şi măsoară adversarii, se retrage, -i ocoleşte,
a lor lovituri cumplite, el le evită elegant,
Cassandra ţipă-nspăimântată simţind momentul culminant
când Decius, părând un zeu, ca un fulger, scurt, loveşte!
..
Cei doi cad într-o clipită, neştiind ce i-a lovit,
mulţimea toată e-n picioare, aclamând învingătorul,
moartea şi-a luat astăzi birul de la cei care-au murit,
deşi venise să-l răpească pe Decius, gladiatorul!