Ca și privirea ta, bolta se face albastră,
secundele curg înapoi
iar în dragostea noastră
1+1=2.
Stoluri de fluturi se-așază pe lună,
zgârie bolta cu vârful-i gorunul,
iar în iubirea noastră nebună
1+1=1.
După-nsoțirea cerească, de mireasă și mire,
trăim din veșnicie un crâmpei
și aflăm bucuroși că, într-o iubire,
1+1=3.
Acum când cerul după nori stă ascuns,
ne-ntreabă iarba și crinul, și prunul —
și noi nu avem niciun răspuns:
de ce 2 nu e 1+1?
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea iubirii prin metafore matematice și imagini din natură. Se sugerează că iubirea depășește logica simplă, având ecuații proprii, uneori contradictorii.
