Mă întorsesem strigând:
Unde este viața mea?
Doamne, ce-ai făcut tu cu mine
ca să-ți mătur cu sufletul meu
natura lucrurilor.
De ce m-ai pus să-l văd pe arbor, Doamne?
Și, în genere, de ce m-ai dezrădăcinat,
făcându-mi picioare cu tălpi?
De ce m-ai blestemat să-mi fie
foame și sete?
De ce te-ai logodit cu mine, Doamne,
dându-mi dor de femeia mea iubită?
Hai, mori și tu odată, Doamne,
ca să fiu sigur că mor liniștit
și nelogodit
și plin de dor în sufletul meu
plin de dor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare disperată a sensului vieții și o revoltă împotriva condiției umane, marcată de suferință, dor și incertitudine. Vorbitorul se adresează divinității cu reproșuri, întrebând de ce a fost supus la astfel de chinuri existențiale și la dorul intens de iubire.