Această steauă fixă
dădea din raze ca iubita mea din plete,
nemulțumită steaua, ea, era de timp,
nemulțumită draga, ea, era de mine.
Acest sânge al meu dădea din el,
nemulțumită de mine, viața mea.
Ah, dar piatra
ah, dar piatra
se lăsa dată
se lăsa dedată
se lăsa clătinată
se lăsa vopsită
se lăsa albă
se lăsa piramidală
se lăsa sculptată,
se lăsa tocită,
ah, piatra!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de nemulțumire generală, atât față de sine, cât și față de lume și de relația cu persoana iubită. Metafora pietrei sugerează acceptarea pasivă a schimbărilor și a influențelor externe.