De ce nu m-aș putea uita-nfiorat
la brațul tău suav, când dormi,
atât de bine tu mirositoareo,
cu ochi închiși, enormi.
De ce n-aș crede că vin zeii
călări pe lungi miresme
ca să-și depună umbra lor
la tine peste glezne.
De ce n-aș crede că exiști
tu ce respiri în unde,
tu singură, văzută doar cu ochiul
triunghiular, din frunte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o adorație profundă și aproape mistică față de persoana iubită. Vorbitorul se lasă purtat de fantezie, imaginând zei și miresme divine în preajma acesteia, subliniind un sentiment de admirație pură și necondiționată.