Te-am văzut, tu m-ai văzut, noi ne-am văzut.
Să-mi fi fost brățară nervul,
nor de iarbă și păscut,
să îmi fi zărit ieri evul.
Dintre zări mă preling,
Doamne, stelelor piezișe,
iartă-mă, m-aprind, mă sting
Cu Isuși pe cruci crucișe.
Vede ochiul meu doar stânga.
Dreapta vede verde, Doamne.
Lângă tine, lângă, lângă
arme sunt și numai arme.
Sensul versurilor
Piesa explorează o căutare spirituală intensă, marcată de un conflict interior și o dorință de iertare divină. Versurile sugerează o pendulare între lumină și întuneric, între speranță și disperare, într-o relație complexă cu divinitatea. Prezența armelor poate simboliza luptele interne sau externe cu care se confruntă eul în această călătorie.