N-ai să vii și n-ai să mori.
N-ai să șapte între sorți.
N-ai să iarnă, primăvară.
N-ai să doamnă, domnișoară.
Pe fundalul cel albastru.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de absență și fatalitate, sugerând o lipsă de împlinire și o acceptare a destinului. Versurile creează o atmosferă melancolică, accentuând ideea că anumite lucruri sunt predestinate și inevitabile.