Un aparte miros de umbră de frunză
violent abator vegetal;
o, jupuire de lumină de pe stele cu ochiul,
cu ochiul cel mai nedorit.
Julitură de toamnă, de un fel de suflet
care nu are dreptate niciodată.
Murdară privire!
Cu alte amintiri, – vrei tu, vrei tu
să stărui cu neruşinare în prezent!.
Baie de mirosuri care nu spală;
secundă triunghiulară;
pătrată;
porcule!.
Şi de ce mai trăieşti, porcule?
.. mă întreabă casapul.
Din pură curiozitate, i-am răspuns,
din pură curiozitate, – grroh, grroh,
din pură curiozitate, – grroh, grroh!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de neliniște și melancolie, reflectând asupra efemerității vieții și a morții. Naratorul pare să se confrunte cu întrebări existențiale, căutând un sens în mijlocul unei realități brutale și dezolante.