Cireșar.
Nimeni nu ne crede dacă sărutăm
pasărea din zbor, iarba-nverzind.
Noi suntem un fel de martori
ai adolescenței ruginind.
Nimeni nu ne spune: bea, flămândule!
Nimeni nu ne spune: însetatule!
Curge primăvara pe sub fluturi,
visător podeaua curge pe sub tine, patule!
Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos,
cade-mi tu în gura mea uscată
roșie cireașă dintr-un chiparos,
zână inventată!
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare de visare și nostalgie, amintind de inocența și frumusețea efemeră a adolescenței. Natura este prezentă ca un martor al acestei transformări, iar versurile exprimă o dorință de evadare într-o lume a viselor și a imaginației.