Strofa I:
Vezi tu, că nu se vindecă destul inimi rănite,
Oamenii merg orbește înainte, luând decizii greșite.
Comori ascunse printre file-n cărți,
Duse de vânt și aruncate prin noroi și bălți.
Răbdarea-i o virtute, pentru puțini ce vor s-asculte,
Știu multe, și unele învățate zilele trecute.
Ce caut eu la ora asta treaz? mă-ntreb când văd un ceas, dar știu răspunsul ca mesaj,
E timpul să primesc un fax.
Viața-i un joc atât de personalizat,
Și fiecare clipă grea, e un nivel de fapt, din toate,
Și când mai văd, raze de soare știu ca nu-i sfârșitul.
Eu dorm puțin, îmi place să văd răsăritul.
Respect codul etic amerindian,
Sunt perfect conștient că sunt în alt stadiu,
de câțiva ani.
Știu cine sunt, sunt un bulgăr de pământ.
Nu mi-am dorit prea mult crescând,
Știind că am darul să cânt.
Refren:
De atâta vreme, vărs durere în scrumiere,
Și nopțile devin prietenele mele.
De atâta vreme, cutreier printre poeme,
Scrise cu sângele ce-mi curge-n vene. x2
Strofa a II-a:
De la o vreme, simt cum se schimbă vremea,
Nu vreau să fie prea târziu și d-asta îmi spun părerea.
Știu că nu le știu pe toate,
Știu că nu știu nici jumate,
Dar un sfert din tot ce știu, poate ajută frate.
Capu sus! Mai sunt atâtea de dus,
Nu te lăsa răpus, rememorează ce-am spus.
Că vin momente și când uiți să te uiți în sus,
În loc să zbori, rămâi pe loc,
Te răsucești ca un fus.
Și nu despre asta-i viața,
Îmi șoptește dimineața, firu-i subțire ca ața,
Când întorci pricepi povața.
Ce te-nvârte te-ntărește, sufletul nu-mbătrânește,
Porțile-s mereu deschise, când trăiești copilărește.
Gânduri bune aduc clipe bune, amintiri neprețuite,
Salut fiecare om din lume, ce mă simte.
S-avem grijă de surori, să ne-avem ca frații,
Suntem sute de mii de Nimeni Alții.
Refren:
De atâta vreme, vărs durere în scrumiere,
Și nopțile devin prietenele mele.
De atâta vreme, cutreier printre poeme,
Scrise cu sângele ce-mi curge-n vene. x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și durere acumulată în timp, dar și o speranță subtilă și o reflecție asupra vieții. Artistul își varsă sentimentele în versuri, găsind un refugiu în poezie și amintiri, în timp ce își păstrează optimismul.