Ea doarme pe terasă și sânu-i dezvelit
Străluminează bolta cu stele și cu lună.
– O, lasă-mă o clipă, la pieptul tău iubit,
Să îmi astâmpăr dorul și inima nebună!.
– Nu-ți voi deschide poarta și nici nu vreau măcar
Să mă privești în taină, pe treptele terasei.
Și nici să pleci, ci noaptea – până în zori hoinar,
Să rătăcești lunatic, să-mi dai târcoale casei!.
Sensul versurilor
Poezia descrie o scenă nocturnă romantică, în care o femeie adoarme pe terasă, iar un admirator tânjește după afecțiunea ei. El este respins, dar este condamnat să rătăcească în jurul casei ei, cuprins de dorință.
