Foaie verde-o viorea, dorule,
Avut ursitoare rea, dorule,
Cu de toate m-a-nzestrat, dorule,
Dar dragoste nu mi-a dat, dorule,
Și m-a lecuit de dor, of, lelică,
De mi-a pus venin să mor, of, lelică!
Și-am îngrijit de-o grădină, dorule,
Cu grădinaru-mpreună, dorule,
La mijloc de grădiniță, dorule,
Am sădit o garofiță, dorule,
Garofiță parfumată, of, lelică,
De măicuța sărutată, of, lelică.
Am sădit și-un bujorel, dorule,
Da-i plăpând și mititel, dorule,
Bujorelu-i bujorel, dorule,
Îmi stă gândul tot la el, dorule,
Și plâng florile-n grădină, of, lelică,
Că n-am dragoste și milă, of, lelică.
Florile-au crescut în soare, dorule,
Eu mă sting de supărare, dorule,
Că m-a urât grădinarul, dorule,
Până mi-a umplut paharul, dorule,
Cu venin și cu pelin, of, lelică,
Să mă duc, să nu mai vin, of, lelică.
Sensul versurilor
The song expresses the sorrow of a person cursed to be without love, despite being blessed with other gifts. The garden metaphor highlights the care given to something that ultimately brings pain due to unrequited love and betrayal, leading to a desire to escape the suffering.