Din șes la colț de stâncă,
Din munte cufundat în vale,
Se-așterne îngrăditul,
Spațiul, fala și puterea,
Ce moștenire au fost lăsate,
Prin grai păgân, de slovă mare,
Moșnean să stăpânească,
Păzind, să pustiască.
Poftind în miază de negru,
Ridicat-s-a din taină
Ce fu aprinsă
Mai de demult, aci,
Păzit de munți,
S-află ascuns tronul
Dincolo de păduri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o moștenire ancestrală păzită cu strășnicie într-un loc ascuns, undeva într-o zonă muntoasă, plină de mister și taină. Tronul ascuns simbolizează puterea și responsabilitatea transmise de-a lungul generațiilor.