În mine ceva încrezut
Mă îndeamnă să mă ascund
E mult prea fin, prea dulce.
Să mă ascund pe undeva
Unde mă va aștepta
E mult prea fin, prea dulce.
Și-am să mă duc, să mă tot duc
Nu văd pe nimeni, de nimic să nu aud
Unde aș avea în comun ceva
Doar cu liniștea.
Doar cu liniștea,
Doar cu liniștea,
Doar cu liniștea mea,
Prea dulce.
Răsăritu-mi place când aleargă prin copacii
Care cresc lângă fereastra mea
Tu ai ai tot
Tu ai ai.
Nu mai pot dormi, vino încoace
Lasă în pace copacii dacă n-ai unde sta
Tu ai ai tot
Tu ai ai.
În mine ceva insistent
Pulsează din spate în piept
E mult prea fin, prea dulce.
Cu ea-n sincron, cu ea-n unison
Ochii închiși nu creează doar somn
E mult prea fin, prea dulce.
Și-am să mă duc, să mă tot duc
Nu văd pe nimeni, de nimic să nu aud
Unde aș avea în comun ceva
Doar cu liniștea.
Doar cu liniștea,
Doar cu liniștea,
Doar cu liniștea mea,
Prea dulce.
Răsăritu-mi place când aleargă prin copacii
Care cresc lângă fereastra mea
Tu ai ai tot
Tu ai ai.
Nu mai pot dormi, vino încoace
Lasă în pace copacii dacă n-ai unde sta
Tu ai ai tot
Tu ai ai.
Tăcută
Eu tăcut
Mă ascultă,
O ascult
O știu,
Ne știm de mult
Mă scufund, mă scufund
Nu mă căutați, mă ascund.
Răsăritu-mi place când aleargă prin copacii
Care cresc lângă fereastra mea
Tu ai ai tot
Tu ai ai.
Nu mai pot dormi, vino încoace
Lasă în pace copacii dacă n-ai unde sta
Tu ai ai tot
Tu ai ai.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință de evadare și de găsire a liniștii interioare. Naratorul caută un loc unde să se ascundă de zgomotul lumii și să se conecteze cu sinele său, preferând compania liniștii.