Prunule cu creanga-n vânt
Lasă-ți frunza la pământ
Să-mi săruți pământul meu
Cum îl sărutam și eu.
Pe la noi pe la Văleni
Crescui fată de munteni,
Fată mare cu cozi lungi
Printre meri și printre nuci.
Pământul acesta drag
Mi-a fost frate, mi-a fost prag,
Tot ce-am vrut mi-a dăruit,
Dar eu, vai, l-am părăsit,
Și de-atunci eu cânt mereu
Cu mult drag sătucul meu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane pentru satul natal și pentru pământul care i-a fost ca un frate. Regretă că a părăsit acel loc drag și își amintește cu nostalgie de copilăria petrecută acolo.