Irina Loghin – Dușmane, N-Ai Avea Parte

Frunză verde, flori uscate,
Dușmane, n-ai avea parte
De lumânare la moarte,
Nici de lume să te-ngroape,
Că-n lume cât ai trăit
Pe nimenea n-ai iubit,
Ai știut să faci doar rău
Și să-njuri pe Dumnezeu.
Nici frate nu ți-a fost frate,
De vecini n-ai avut parte,
Copiii i-ai chinuit
Și ca pe robi i-ai muncit,
Ce suflet mai bate-n tine
Că n-ai vrut la nimeni bine,
Numai rău ai vrut în toate
Și de rău ai avut parte.
Când ai făcut rău ai râs,
Alții-au suferit și-au plâns,
Așa am suferit eu
Când mă blestemai mereu,
Cu vorba rea și minciuna
Eu am suferit întruna,
Zilele mi le-ai scurtat,
Dar eu nu m-am răzbunat.
Omule, a trecut vremea,
S-au dus anii și durerea,
Doar cu răul ai rămas
Și îl porți la orice pas,
Nici copii n-ai lângă tine,
Au plecat, s-au dus în lume,
Nici nevasta n-a mai stat,
După copii a plecat.
Când aveai copii cu tine
Aveai în curte și-un câine,
Ți-au simțit sufletul rău
Și-au plecat din pragul tău,
Acum stai să te gândești
Oare cum ai să sfârșești,
Îți rogi moartea că ți-e greu,
Dar te-a uitat Dumnezeu,
Acum stai să te gândești
Oare cum ai să sfârșești,
Roagă-ți moartea că ți-e greu,
Să te ierte Dumnezeu.