1. Cin’ te-o lăsat, dor, pe lume
Să te ții tot scai de mine?
Că-s un ghemotoc de fată
Da’ am dor cât lumea toată.
2. Îmi prind poalele la brâu
Și-mi cat drum pân la pârâu
Să mă spăl pe obrăjori
Și să-mi mai alin din dor.
3. Pârâuaș ce fugi la vale
Unde-s dorurile tale?
Le-ai ascuns sub pietricele
Și curgi sprinten printre ele
Da’ eu unde să le-ascund?
Doar în cântec și în gând.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și singurătate al unei fete. Ea caută alinare în natură, dar realizează că singurul loc unde își poate ascunde dorul este în cântec și în gând.