Colier.
Puneți-vă din nou, o, dragele mele perle,
Întotdeauna să te duci!
Spiritul meu balansându-se la vise moi.
Urmează-ți conturul genial.
Când mi-am făcut colierul, în curând mâna mea l-a plăcut,
Perle în timp ce se rostogolesc, arată ca un plâns;
Așa că, dă-mi zile, lasă mâna lui Dumnezeu să conducă:
Uneori, clar și vesel, uneori covoare de durere.
Tradusă și adaptată de către Radu Dan Alexandru
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții și a emoțiilor fluctuante, comparând perlele unui colier cu momentele de bucurie și durere. Se sugerează o acceptare a destinului și o încredere în puterea divină.