Să fiți iubiți!
Béatris, vei crește până la floarea vârstei tale;
Doar dragostea de poet a fost în stare să te reînvie,
Pentru că te plângi lui, și viermii săi îți fac o imagine dulce
Se scade din uitare, Dante poate te-a iubit.
Héloise, dragostea ți-a deranjat viața pură,
Această dragoste de Abeylard ce a fost atât de fatală pentru tine:
O mănăstire s-a închis în mine… dar, este egal,
Béatrix, Heloise, din păcate! Te invidiez.
Chimène, o să plângi pentru Rodrigue. Datoria ta,
Pentru o inimă bine pusă, singurul lanț puternic…
Te-a oprit să te măriți cu C. I. D. și să-l vezi;
Dar ea te-a iubit, și te invidiez, dragă.
O, Doamne! Să fii iubit! O, fericire fără de același lucru!
Și noi plângem atunci, dar ce lacrimi dulci!
Să fii iubit și să mori: o moarte plină de farmece!
Noi murim cu soare, ca să renaștem în soare.
Tradusă și adaptată de către Radu Dan Alexandru
Sensul versurilor
Piesa explorează dorința profundă de a fi iubit, analizând viețile unor figuri feminine istorice și mitologice care au experimentat dragostea în diverse forme, adesea cu consecințe tragice. Vorbitorul exprimă invidie față de aceste femei, chiar și în suferința lor, subliniind ideea că a fi iubit, chiar și cu prețul durerii, este o experiență supremă.