În cetatea morților
Liniște și pace,
Iar deasupra porților,
În cetatea morților,
Crucea strâmbă zace.
Pe cărarea stelelor
Trece trista lună,
Și-n tăcerea sferelor
Pe cărarea stelelor,
Sufletele-adună.
Iar din sânul norilor,
Lacrimile nopții,
În surâsul zorilor,
Cad pe sânul florilor
Lacrimile nopții.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj funebru și melancolic, unde liniștea morții este întreruptă doar de trecerea lunii și de lacrimile nopții. Versurile sugerează o adunare a sufletelor într-un loc al tăcerii și al uitării.