Somnul sufletului parcă
Vine iar și mă încearcă
Precum l-a-ncercat pe Dante
Sub un cer cu diamante
Prinse-n focuri și furtuni
Din care cu greu te-aduni.
Nu m-a însoțit Virgiliu
Pe-acest drum. N-am nici sigiliu
Care-nnobilează scrisul.
În Infern vreau Paradisul…
Rătăciri… Lecturi de noapte,
Fără voci, numai cu șoapte…
Nu mai deslușesc nimic.
Cad în mine… Mă ridic…
Somnul sufletului vine
Din pădurea de destine?
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de introspecție profundă și melancolie, în care eul se confruntă cu propriile rătăciri și căutări interioare. Referințele la Dante și Infern sugerează o luptă cu sinele și dorința de a găsi un paradis interior, chiar și în mijlocul suferinței.