Parisul e un ambalaj al mirării
Ți-ar picura umerii ca stropii de tuș ai nopții dansând
Parisul e pisica dimineții aceleia cu piciorul în ghips
Ți-aș lua gura și-aș lipi-o de lună c-un colier de paradigme
Parisul e scaunul electric al viitorului
Ți-aș întinde părul pe iarbă și m-ar năvăli apele
Parisul e-o torpilă vagabondând în disperare
Ți-ar aluneca pleoapele-n fântână și m-aș auzi strigându-te.
Ați cinat cu crima ați cinat cu crima ați cinat cu crima
Sensul versurilor
Piesa explorează o viziune întunecată și metaforică asupra Parisului, folosind imagini puternice și juxtapuneri neașteptate. Versurile sugerează o fascinație morbidă și o disperare ascunsă sub frumusețea aparentă a orașului.