Porți de fapt de margine de lume.
Cerci o mreajă-a somnului, un nor.
Părți de fulger. Părți de viitor.
O! eteruri, numere și sume
absorbind alți nori la rândul lor….
Ce ninsori elene-arzând în zorul
zărilor himerei – O! pleiade,
voi veniți pe urmă precum corul
despletitelor colocvii statuare,
într-un fel de vid necumsecade.
(Forme… forme-n care se decade)
… într-un fel substanțial de clare
linii de efect ori de femeie ce-au deschis
periplul și-l încheie.
Cetluind cu foșnete uitarea
(tragic personajul mogâldeața)
voi veniți pe urmă, sunteți marea.
Și nisipul veșnic. Ați fost gheața.
Ca dintr-o eroare-n alta munții
Sciției – metaforă cu-absențe
mă străbat din dreptu-n dreptul frunții
(tragic personaj de rege-n zdrențe).
Pantomimă-a arborilor vieții
presărând cu sâmburi dimineața.
Amfiteatru încă, sub nămeții dezbrăcării-n temple
Sau paiața.
Sau podișul împărat și scamator
Sau o gheară dulce de herete.
Sau încolăcindu-se ușor,
șerpi de foc –
O, pulberi…O! planete,.
adunări tăcere! Dădum pinteni
veacurilor. Tobe călătoare.
Bice reci de sânge pretutindeni
Și corăbii oarbe. Sau e soare.
Fără ca să fie. Totul fuse.
Munților, voi turme-n care ninge
din civilizații suprapuse!
Tu, zănatic istm, îngust laringe.
îndopat cu sori. Enorme spații
între câte lumi și câte ambiții, vai…
Un butoi pe care împărații
călărind pe pulberi, fabule și scai,.
străbătând genune de genune,
au sosit la țărm. Prăsiră zarvă.
Între ce nu este și ce spune,
crește-amurgul: unica mea larvă.
Fruct frumos de marmoră, te pleacă!
Ai să fii al dălții sculptând spume.
Poate-această ceață-a fost o cracă
(Lumea curge Curge nici o lume).
Părți de haos – Logaritmi – Ori glume
ce-or fi colorat cândva Olimpul
(soarta mării-i pururi izvorul)
voi veniți de-a-ndoasele ca timpul
care curge-alături, care nu e –
și plecați venind ca viitorul.
Focuri pure-ntoarse-ntr-o statuie.
O, zăpezi elene, ritmând zborul
frizelor erorii, spume-anume,
voi veniți pe urmă precum corul.
Porți de fapt de margine de lume.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura ciclică a timpului și a existenței, folosind imagini puternice din natură și mitologie. Vorbește despre transformare, pierdere și reîntoarcere, sugerând că totul este într-o continuă curgere și schimbare.
