Fertilitatea simplă a șesului, când sparge
un coc de nervi în orice copil ori mădular –
suind mușcați de soare la sângele cu alge
striații plozi cu vicii sau puberul lăstar.
fugeau pe așternuturi; jocu-ncepu rotund.
O cange minerală strigase-n echinox,
epuizau batiste, din ganguri, pân-la fund
pe trotuare – sâni țipând de cald și box.
Minorii-au fost la geamuri scoși din odăi murdare
– bolboroseau mecanic și-au alergat la prăzi,
c-un pipăit forestru să-și afle de mâncare
din multele pachete zvârlite sau din căzi.
Era o hală.. Toamnă.. Și ploi în cartier –
pe-acolo câte unii au putrezit în ladă
cu degetele supte de sifilis, pe cer
înfipte melancolic de panica din stradă.
Intercalam în ploaia ca un rinichi străpuns
ferocitatea simplă a mâinii care duce
sub piele câmpul negru cu ugerul netuns
de bălărie naltă, ieșită prin uluce.
Și zvâcnetul pupilei – sugându-și lent culoarea –
se zvârcolea; zbârcită, femeia ne chemase
– se întindea pe coapse, adulmecând cu narea
sub scoica pielii ude, o putredă mătase.
Iar plodul între perne s-a-nveselit abia
când oasele căzute simfonice în var
și-au căutat prin arbori gingiile. Spărgea
un coc de nervi în orice copil și mădular.
Sensul versurilor
Piesa descrie un tablou sumbru al fertilității și decăderii, juxtapus cu imagini ale copilăriei și bolii. Versurile explorează teme precum inocența pierdută, degradarea fizică și impactul mediului asupra psihicului uman.