Prin părul ca iarba trec leneși pitici,
Sosirea ți-i beată ca muierea, când pici
Te-alături, te ghemui: cocarde –
Piciorul te frige și gura te arde.
Ții șoldul aproape sau șoldu-l atingi,
Fântânile coapsei dau în tine cu mingi,
Te zgudui, frângi carnea fierbinte, mă-ngâni
Și țâțele cârne te mușcă de sâni.
O presură caldă, strângi mâinile – aripi,
Dar plângi lângă mine cuprinsă și țipi
Căzută alături; răsai din viori,
Cuib de mătase cu-adânci subsuori….
Îți mângâi condurii ca mierlele vii,
Claviaturile calde, copilărești bucurii
Și-n moi portative cu clampe ovale
Tristețea din somnul odăilor goale.
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație intensă și tumultoasă, plină de pasiune și dorință, dar și de tristețe și suferință. Versurile evocă imagini puternice și metaforice ale atracției fizice și emoționale, dar și ale durerii și vulnerabilității.