În noaptea aceea, până la ziuă
Aproape fiecare a crezut
Că războiul
Și nenorocirile s-au terminat.
Încet-încet nu te mai simți legat de nimic
Trista seară
Orice zgomot pătează.
Pietrele se copseseră și erau
Numai bune de mâncat.
Și deodată
A zbierat
Luna ca o capră-ncurcată
Prin promoroaca nopții.
Stare de iarnă și gol
De călcâie și coate.
În noaptea aceea, până
La ziuă
A fost libertate.
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte în care oamenii cred că războiul și nenorocirile s-au terminat, simțind un sentiment de libertate. Metaforele naturii, precum luna care zbieră și starea de iarnă, accentuează un sentiment de gol și melancolie, sugerând că speranța este fragilă.
