Întâlniri divine.
De dincolo de strigăt, cineva
se aude aproape încet, șoptit,
de ale buzei sensuri răscolit
de parcă, undeva,
în fundul Lumii, un infinit topit
ar arde și s-ar revărsa
în partea înclinată a Cerului, cândva,
de nu știi care greutăți căzute.
Și tot mergând, spre ce nu se vedea,
ai rătăcit mai multe nopți și zile
prin cerurile
care, de cămile, cocoașe par să fie prea umflate
și cum rămase încă la vedere
puține sensuri, apte, neclintite,
te-ai repezit adânc spre ele
prin cercurile netopite, de inele, și-ai amuțit.
De-abia acum, de acolo, te auzim
fără să înțelegem foarte bine
dacă te-ai contopit, cu cine, pereche ai făcut?
Ce sunete indică starea ta
sau starea dinăuntrul depărtării,
unde-i mai multă libertate
în Dumnezeu sau în afara lui?
Ce semne ai mai vrea să faci, și cui,
ca să-nțelegem, în sfârșit, mai bine
că sensul dumnezeului din tine
și cel al dumnezeului din depărtare,
se întâlnesc, în punctul de reper,
la intersecția dintre Pământ și Cer?
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea spirituală și întâlnirea cu divinitatea. Sugerează o călătorie interioară complexă, unde sensul vieții și al existenței sunt căutate la intersecția dintre lumea materială și cea spirituală.