Plouă strâmb
Şi fals,
Plouă tâmpit ―
Plouă cum ploua-ntr-o zi la Londra
Când sorbeam un vermut sec
Cu Anny Ondra
Într-un bar pe Piccadilly Street..
Plouă ca şi cum o stropitoare
Ar uda, pripită, verzile peluze
Inventate-anume ca s-amuze
Lorzii beţi de whisky
Şi morţi după soare….
Plouă ca şi cum stropii de ploaie
N-ar fi decât stropi de năduşală
Ce s-ar scurge de pe Anny Ondra goală
Când se-ncuie cu boxerul în odaie..
Plouă,
Plouă,
Toată ziua plouă,
Plouă ca-ntr-o baltă fără fund ―
Baltă-n care ― Ofelia şi Hamlet
Se ascund
Să-i procure lui Shakespeare
O dramă nouă…
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare melancolică prin intermediul ploii, amintind de momente trecute și figuri culturale. Ploaia devine un simbol al introspecției și al unei atmosfere apăsătoare, dar și fertile pentru creație.