Pe balconul cuibărit sub stele
Stingerea cum tremură o ascult.
Mor storuri jos. Dorm oștile de mult
Prin târgul nins. Duc umbra sentinelele.
Unde ești, mamă? Unde dușmanul? Departe.
Ceas de basm și de singurătate
Peste țigle și troiene bate.
Străzi se-afundă-n iarnă ca-n mănuși sparte.
Pe balconul clătinat și putred
Ce destin milos și șubred
Mi-a îngăduit popasul?
Mâine goarna iar își drege glasul.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de singurătate și reflecție în timpul unui război, probabil în timpul retragerii din 1917. Naratorul se află pe un balcon, contemplând incertitudinea viitorului și dorul de casă, în timp ce iarna și tăcerea războiului îl învăluie.