Ion Miloș – Doina

Încă mai răsare soarele din copilăria mea
Nu se usucă mărul obârșiei
La plecare
Am implantat cuțitul în tulpină
Să bată în loc de inimă

Albinele mi-au adunat amintirile în faguri
Mă cântă păsările în grădină
Nu m-au uitat greierii din ziduri
Curg în apele Timișului cuminți
Încă mai sunt
Mă pomenesc cocoșii dorului
Ard în lumânări strămoșești.

Sensul versurilor

Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, folosind imagini puternice din natură și tradiții. Vorbește despre legătura profundă cu trecutul și dorul de locurile natale.

Lasă un comentariu