Plutesc ușoare
miresme dulci
de flori rozalbe..
Bănuți de soare,
sub bolți de vis,
atârnă-n salbe.
Catolic templu
umil și trist
exală cânturi..
Pe zid contemplu
icoane vechi..
Și-n albe-vânturi.
pribeagu-mi gând
se-nalță lin
pe note grave
și-ascult plângând
înfiripări
de rugi suave.
Prelungi drapele
cu sfinți ciudați
par vii cascade –
pustii vântrele
pe mări de-argint
când noaptea cade.
Pornesc cu vântul
acorduri grele
de bronz pribeag
și pe mormântul
atât trupuri
dansează vag.
Cu-aripi sfioase
imagini dragi
planează-n taină:
visări duioase,
iluzii mii
te-mbracă-n haină.
multicoloră
de moi
și fermecate –
o auroră
pe zări pustii
de mări pictate.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare contemplativă într-un cadru religios, evocând sentimente de nostalgie și spiritualitate. Imaginile vizuale și auditive se împletesc pentru a crea o atmosferă melancolică, în care gândurile se înalță spre rugăciune și visare.