De greu păcat să aflu mântuire
Şi sufletul să mi-l aşez în rai,
Punându-i hram pe Sfântul Niculai,
Smerit durez din viaţă mănăstire.
Ales-am o poiană cu alai
De brazi bătrâni să-i stea împrejmuire
În miez de munţi, de ea să n-aibă ştire.
Tătarii, să mi-o calce-n trup de cai.
Am tras în juru-i zid cu meterez,
I-am întărit cu drugi poltita poartă
Şi Preacuratei în cucernic crez.
I-am îmbrăcat icoana cu-argint greu.
Acum aştept, încrezător în soartă,
Pe-Arhanghelul trimis de Dumnezeu.
Sensul versurilor
The poem expresses a deep desire for redemption and salvation. The speaker is building a metaphorical monastery within themselves, seeking divine intervention and protection.