De ce nu vii cu mine la Galați?
Biet sat olog, împotmolit pe maluri?
Și voi, căsuțe proaste, de ce stați
Tot în cămeși – sau teamă vi-i de valuri?.
Eu merg mereu, voi stați mereu pe loc,
Și totuși, ne-ntâlnim tot față-n față.
Ce vrajă-o fi, că nu pricep de loc?..
Dacă-aș porni mai dis-de-dimineață!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra relației dintre călător și locurile statice, sugerând o contemplare a timpului și a schimbării. Se explorează sentimentul de familiaritate paradoxală între mișcare și stagnare.