E seară – brazii lung șoptesc
Și stă telega-n poartă.
E seară – brazii lung șoptesc,
S-așterne drumul strămoșesc,
Iar dorul lui ne poartă.
Luceferi ard de veghe sus,
Prelung talanga sună.
Luceferi ard de veghe sus,
Izvoarele povești ne-au spus
Țesute-n mreji de lună..
Departe – caii merg întins,
Potcoava-n noapte sună.
Departe – caii merg întins.
Iar drumul tot e parcă nins
Stropit cu stropi de lună.
Zăpada n-a căzut pe drum,
Dar a brumat în mine.
Zăpada n-a căzut pe drum,
Doar brazii mari visează-acum
Un dor din vremi străine.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment profund de nostalgie și dorință pentru trecut, folosind imagini ale naturii și ale tradițiilor rurale. Drumul strămoșesc devine o metaforă pentru legătura cu rădăcinile și cu amintirile dragi.