Grădina e sădită cu stranii crizanteme,
Cu struguri de glicină și spice de iris..
– E insula departe? întrebi.. și vezi în vis
Gătite-n porturi albe subțirile trireme!.
Cu noi pornească repezi pe-al mărilor abis..
Auzi cum prin catarge Eol zburdalnic geme?
Și iată peste ape în licăriri de geme,
Cithera dăruită „poetis amicis”.
Ilion s-a șters prin zare și a pierit Scamandru.
Călătorind cu valul sub cerul de-ametist
Sosesc adormitoare miresme d-oleandru.
Se lasă pretutindeni amurgul blând și trist –
Iar eu, metempsihoza sau dor sau vis de artist,
Te văd schimbată-n Hero, iubita lui Leandru.
Sensul versurilor
Piesa evocă o călătorie nostalgică, atât fizică cât și spirituală, spre un ideal pierdut, împletind elemente mitologice cu sentimente de dor și melancolie. Eul liric își vede iubita transformată într-o figură mitologică, Hero, accentuând tema iubirii eterne și a metamorfozei.