Cucul și-o privighetoare
Au pus gând să mă omoare:
El îmi fură ziua toată,
Ea în noapte mă deșteaptă.
Cucule cu pană sură,
Tu de mine te îndură!
Tu, privighetoare, taci
Cuib în suflet să nu-mi faci!
Nu mai spune, nu mai spune
De-alte vremuri, de-altă lume.
Nu mai zi și nu mai zi,
Vremea veche n-o vrăji.
Sufletul nu e tufan
Să-nverzească an de an,
Sufletul nu e răchită –
Din trecut nu se ridică.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie profundă, în care amintirile trecutului și ciclicitatea naturii devin o sursă de neliniște. Eul liric își dorește să se desprindă de trecut și să nu mai fie bântuit de amintiri.